Amy Winehouse a lăsat în urmă doar două albume de studio. Aceasta este forma cinstită a acestei colecții: două discuri, fără umplutură, ambele repere. Acolo unde alți artiști umplu un perete cu o duzină de coperte, Winehouse te invită să stai cu o pereche de coperte care au schimbat ce puteau suna pop, soul și jazz în anii 2000. Un poster cu oricare dintre ele nu e un gol în discografie. Este întreaga declarație.
Debutul: Frank (2003)
Lansat pe 20 octombrie 2003 de Island Records, Frank a prezentat o londoneză de douăzeci de ani cu o voce răgușită, inconfundabilă, și versuri care nu ocoleau nimic. Albumul trece prin jazz, R&B, soul, hip hop și bossa nova, cu trompete blânde, ritmuri relaxate și chitară austeră. Titlul face aluzie atât la onestitatea directă a versurilor, cât și la Frank Sinatra, una dintre influențele ei. Piese proprii stăteau alături de reinterpretări proaspete ale standardelor de jazz, iar discul i-a adus primul premiu Ivor Novello. Ca poster, Frank este povestea originilor, sunetul unei artiste dinainte ca faima și zgomotul să apară.
Capodopera: Back to Black (2006)
Back to Black, lansat pe 27 octombrie 2006, este motivul pentru care coafura beehive și tușul de ochi în stil Cleopatra au devenit instant o formulă vizuală recognoscibilă pentru o întreagă epocă. Winehouse a scris cea mai mare parte a albumului chiar ea, inspirându-se dintr-o relație tumultuoasă, iar producătorul Mark Ronson a asociat-o cu Dap-Kings, trupa lui Sharon Jones, pentru a urmări un sunet Motown și girl group din anii 1960. Ronson și-a amintit că cele șase piese produse de el pe album au fost înregistrate în cinci până la șapte zile. Rezultatul a transformat-o într-o senzație mondială. Rehab, You Know I'm No Good și piesa titulară purtau un sunet care părea deopotrivă retro și complet nou. La premiile Grammy din 2008 a câștigat atunci un record de cinci premii, inclusiv Înregistrarea și Piesa Anului pentru Rehab și premiul pentru Cea Mai Bună Artistă Nouă. Back to Black rămâne unul dintre cele mai bine vândute albume ale secolului în Regatul Unit, cu peste șaisprezece milioane de exemplare vândute în lume. Pe un perete, coperta lui austeră este pură atitudine.
De ce două coperte sunt suficiente
Winehouse a murit pe 23 iulie 2011, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, o pierdere care nu a făcut decât să accentueze cât de mult contează aceste două discuri. Nu există un al treilea album de așteptat, motiv pentru care fanii tratează ambele coperte ca pe niște moșteniri, nu ca pe simplă marfă. Agață Frank și Back to Black alături și ai întregul arc al unei voci unice, înainte și după, în două rame.
Mărimi și înrămare
Fiecare poster din această colecție se printează pe hârtie de calitate muzeu cu cerneluri arhivabile, în mărimi de la compactul A4 până la impunătorul A1. A4 și A3 se potrivesc pe un birou, un raft sau într-un grup strâns de rame. A2 funcționează ca o piesă unică, plină de încredere, deasupra unei comode, în timp ce A1 transformă Back to Black într-un punct de ancorare al camerei. Alege varianta înrămată pentru o piesă finisată, gata de galerie, care se expediază gata de agățat, sau neîncadrată dacă ai deja rame sau preferi să-ți alegi propriul profil. Ramele negre se potrivesc atmosferei sumbre a lui Back to Black, în timp ce lemnul natural înmoaie căldura lui Frank.
Construirea unui perete galerie
Cu doar două coperte Winehouse disponibile, cea mai inspirată soluție este o expunere pereche: Frank și Back to Black în rame identice și mărimi identice, agățate cu spațiere egală, astfel încât ochiul le citește ca pe un diptic. Păstrează ramele consistente și lasă cele două coperte să vorbească de la sine. Două discuri, o legendă, un perete care spune totul.
