De la fabricile din Aston la nașterea heavy metalului
Black Sabbath s-au format în Aston, un cartier muncitoresc din Birmingham, Anglia, unde patru adolescenți au transformat monotonia cenușie a unui oraș industrial în cel mai puternic sunet nou al secolului XX. Chitaristul Tony Iommi, basistul Geezer Butler, bateristul Bill Ward și solistul Ozzy Osbourne s-au reunit la finalul anilor 1960, iar pe 30 august 1969 au ales numele Black Sabbath, preluat de la un film de groază din 1963 cu Boris Karloff, care purta același titlu. Debutul lor omonim Black Sabbath a apărut vineri, 13 februarie 1970, și, potrivit lui Iommi, a fost înregistrat într-o singură zi. Criticii vremii l-au desconsiderat, dar discul este astăzi considerat pe scară largă primul album cu adevărat heavy metal. Clopotele de biserică, ploaia care cade și riff-ul tritonic amenințător au trasat un tipar pe care mii de trupe l-au urmărit în următorii cincizeci de ani.
Întunecimea trupei a avut o origine izbitor de fizică. În ultima sa zi de muncă într-o fabrică de tablă din Birmingham, la vârsta de șaptesprezece ani, Iommi și-a pierdut vârfurile a două degete de la mâna cu care apăsa corzile. Și-a confecționat manual vârfuri de deget dintr-o sticlă de plastic topită, iar pentru a ușura durerea apăsării corzilor a început să-și acordeze chitara sub tonul standard. Acel sunet dezacordat, gros ca noroiul, auzit pe deplin pe albumul din 1971 Master of Reality, cu piesele sale de referință „Sweet Leaf” și „Children of the Grave”, este, la propriu, sunetul heavy metalului inventat din întâmplare. Versurile lui Geezer Butler au dat muzicii o conștiință, transformând războiul, groaza și moartea în subiecte pe care o trupă rock le putea revendica.
Paranoid și epoca clasică Ozzy
Dacă debutul a deschis ușa, Paranoid a smuls-o din balamale. Lansat pe 18 septembrie 1970, la doar câteva luni după primul album, a adus piesele „War Pigs”, „Iron Man” și o piesă-titlu scrisă în câteva minute, ca material de umplutură de ultim moment, pentru a oferi casei de discuri un single. Acea piesă aparent neînsemnată a devenit singurul hit al trupei în Top 20 în Marea Britanie, ajungând pe locul patru, în timp ce albumul în sine a urcat pe locul întâi în clasamentul britanic, o performanță pe care Sabbath nu avea să o repete timp de peste patru decenii. Paranoid s-a vândut de atunci în peste douăsprezece milioane de exemplare la nivel mondial și rămâne, pentru foarte mulți ascultători, discul definitoriu al heavy metalului. Împreună, debutul, Paranoid și Master of Reality formează nucleul de neatins al erei originale Osbourne, trei albume care au transformat un colț cețos din Midlands în capitala neașteptată a unui întreg gen muzical.
Noi soliști, noi capitole
Ozzy Osbourne a fost concediat pe 27 aprilie 1979, iar în loc să se destrame, Black Sabbath s-au reinventat. Ronnie James Dio a preluat rolul de solist, iar albumul din 1980, Heaven and Hell, a oferit trupei o a doua viață avântată, aproape operatică, alături de o nouă bază de fani devotați. Anii care au urmat au produs unele dintre cele mai fascinante și mai zbuciumate capitole ale discografiei. Born Again, din 1983, a adus alături de trupă vocea fostului Deep Purple, Ian Gillan, pentru un disc glorios de haotic, care a urcat totuși până pe locul patru în Marea Britanie. Mijlocul anilor 1980 a adus Seventh Star și The Eternal Idol, albume pe care Iommi a ținut numele trupei în viață printr-o instabilitate continuă a componenței, înainte ca Tyr, cu temă nordică, să încheie deceniul. Dio a revenit apoi pentru Dehumanizer, din 1992, o reuniune grea, cu sunet modern, care a dovedit că trupa putea încă să muște la fel de puternic ca oricare dintre trupele pe care le inspirase.
Recunoaștere și o ultimă plecăciune
Recunoașterea a venit pe 13 martie 2006, când Black Sabbath au fost incluși în Rock and Roll Hall of Fame, Metallica fiind cei care le-au adus acest omagiu trupei care i-a modelat. Povestea de studio a atins un punct culminant potrivit cu 13, din 2013, produs de Rick Rubin și reunindu-i pe Osbourne, Iommi și Butler. A devenit primul album al grupului aflat vreodată pe locul întâi în Statele Unite și primul lor album pe primul loc în Marea Britanie de la Paranoid, închizând un decalaj de aproximativ patruzeci și trei de ani. În 2017, Sabbath au susținut turneul de adio, numit sugestiv The End, aducând povestea înapoi în orașul în care începuse.
Ultimul capitol este unul dulce-amărui. Pe 5 iulie 2025, Osbourne a cântat pentru ultima dată alături de Black Sabbath la Villa Park, în Birmingham, un eveniment de o zi întreagă numit „Back to the Beginning”, care a devenit cel mai profitabil concert caritabil organizat vreodată. La puțin peste două săptămâni distanță, pe 22 iulie 2025, Ozzy Osbourne a murit la vârsta de 76 de ani, punând capăt vieții omului cunoscut în lumea întreagă drept nașul heavy metalului. Această colecție reunește opere de calitate de galerie din toate aceste perioade, de la debutul bântuit până la triumfătorul turneu de adio, pentru ca riff-urile pornite din Aston să poată trăi mai departe pe peretele tău.
