Postere Slipknot: de la Slipknot la The End

Puține trupe arată și sună ca Slipknot, și exact asta este ideea. Formată la Des Moines, Iowa, în 1995 de percuționistul Shawn "Clown" Crahan, bateristul Joey Jordison și basistul Paul Gray, trupa a transformat un oraș din interiorul statului american, fără nicio scenă metal de care să vorbim, în rampa de lansare pentru una dintre cele mai extreme trupe care au ajuns vreodată în mainstream. Nouă bărbați în salopete identice și măști grotești, lucrate manual, fiecare cu un număr de la 0 la 8, au transformat anonimatul însuși într-un spectacol. Această colecție adună posterele noastre cu coperți de album Slipknot, urmărind traseul trupei de la un debut autofinanțat până la albume consecutive pe primul loc în topuri și un imperiu global de festivaluri.

Din câmpurile de porumb din Des Moines

Slipknot nu a apărut format de la bun început. Componența trupei s-a schimbat constant în primii ani, până s-a stabilizat la formula de nouă membri pe care fanii au ajuns să o cunoască: vocalistul Corey Taylor, chitariștii Mick Thomson și Jim Root, basistul Paul Gray, operatorul de sampler Craig Jones, DJ-ul Sid Wilson, percuționiștii Shawn Crahan și Chris Fehn, și bateristul Joey Jordison. Fără niciun contract cu o casă de discuri, trupa și-a autofinanțat primele înregistrări la SR Audio, în orașul lor natal, o muncă ce ar fi costat, potrivit relatărilor, aproximativ 40.000 de dolari. Acea determinare de tip do-it-yourself a alimentat direct Slipknot, debutul omonim din 1999, care a îmbinat platane, sampler-e și cadența rap-metal cu o agresivitate pură și a anunțat o trupă diferită de tot ce se mai afla pe rafturi. A fost un succes critic și comercial și a oferit metalului un nou model al haosului. Esențial, trupa a apărut fără nicio scenă metal locală pe care să se sprijine, ceea ce i-a obligat să își inventeze de la zero propria lume de imagini, ritualuri și sunet.

Nouă măști, nouă numere

Identitatea vizuală nu a fost niciodată un truc adăugat ulterior. Salopetele și măștile au eliminat egoul individual și i-au obligat pe ascultători să înfrunte zgomotul, nu personalitățile din spatele lui. Fiecare membru purta un număr, de la #0 Sid Wilson până la #8 Corey Taylor, iar măștile au evoluat de la un album la altul, devenind un fel de jurnal vizual continuu al stării de spirit a trupei. Acest limbaj vizual deliberat este exact motivul pentru care artworkul Slipknot funcționează atât de puternic pe perete: codurile de bare, nonagrama, capul de țap și măștile în schimbare sunt la fel de recognoscibile ca orice logo din muzica heavy. Descoperă Iowa și Vol. 3: The Subliminal Verses pentru a vedea cum s-a accentuat și întunecat estetica de-a lungul erelor.

Iowa și confruntarea cu extreme metal

Dacă debutul a spart ușa, Iowa din 2001 a dărâmat toată casa. Înregistrat de o trupă aflată sub presiune enormă și tensiuni interne deschise, albumul a urcat direct pe locul 1 în UK Official Albums Chart și este încă citat drept unul dintre cele mai dure albume care au ajuns vreodată pe primul loc în acest top. Aproape numai riff-uri și blast beat, mai lung și mai sumbru decât debutul, rămâne un reper autentic al extreme metal-ului. Trupa a virat apoi spre Vol. 3: The Subliminal Verses din 2004, singurul lor album produs de Rick Rubin, care a integrat melodie, texturi acustice și soluri de chitară fără să piardă din venin. Acel album a adus "Duality" și "Before I Forget", ultima câștigând premiul Grammy pentru Best Metal Performance în februarie 2006. Până în 2008, All Hope Is Gone a devenit primul album al trupei care a urcat pe primul loc în US Billboard 200, o serie de albume care au dus Slipknot de la șocul underground la dominația reală a topurilor, fără să atenueze vreodată atacul.

Pierdere, moștenire și maggots

Povestea Slipknot este inseparabilă de o tragedie purtată cu o greutate reală. Basistul fondator Paul Gray a murit în mai 2010, la 38 de ani, iar trupa și-a canalizat durerea în .5: The Gray Chapter din 2014, al cărui titlu și mai multe piese îl onorează direct. Bateristul fondator Joey Jordison, motorul din spatele ascensiunii timpurii a trupei, a murit în iulie 2021, la 46 de ani. Prin toate acestea, fanii devotați, cunoscuți drept maggots, au păstrat cercul întreg, iar festivalul propriu al trupei, Knotfest, lansat în 2012, a devenit o instituție la nivel mondial. Albumele ulterioare au dovedit că focul nu s-a stins niciodată: We Are Not Your Kind a debutat pe locul 1 atât în SUA, cât și în Marea Britanie, în 2019, iar The End, So Far a urmat în 2022.

De ce aceste postere Slipknot

Fiecare print din această colecție este preluat din coperțile oficiale de album ale trupei, astfel încât țapul, măștile și paletele de culori definitorii pentru fiecare eră arată exact așa cum au fost concepute. Printăm pe hârtie groasă, de calitate muzeu, cu cerneluri arhivistice, în dimensiuni potrivite pentru a deveni piesa centrală a unei camere de muzică, a unui studio sau a unui spațiu de repetiții uzat de concerte. Fie că ai început cu debutul omonim, fie că ai intrat în poveste prin Knotfest, aici există o piesă care marchează două decenii și jumătate de haos controlat.